Ziua de 14 februarie, în tradiția occidentală, este recunoscută ca fiind ziua iubirii, ziua tuturor inimilor, Sfântul Valentin sau Valentine’s Day. Din dorința de a-și exprima cât mai des și cât mai intens sentimentele față de ființa iubită, romanii au importat sărbătoarea Sfântului Valentin, pentru a nu rata ocazia de a-și manifesta iubirea și de a petrece încă o dată, alături de cei dragi, într-un mod romantic, de a face cadouri și de a transmite urări de bine. Povestea Sfântului Valentin s-a petrecut în timpul domniei împăratului Claudius Gothicus al II –lea, Valentin fiind un preot creștin (interzis în acea vreme) care trăia în rugăciune și viața plăcută lui Dumnezeu, propovăduind în tăină, credința creștină. În grădina înmiresmată a casei sale, oficia slujbe, predica învățătura creștină și-i cunună în taină pe tinerii care, voind să scape de serviciul militar, se căsătoreau, rămânând astfel acasă, lângă soțiile lor. Aflând împăratul ca Valentin încalcă legea și că este atât de îndrăgit de popor, l-a trimis în temniță, condamnându-l la moarte. În timpul cât își aștepta momentul execuției, Valentin a primit de la tinerii pe care-i ajutase și păstorise, scrisori de mulțumire și de încurajare, a primit multe flori și dulciuri. În data de 14 februarie anul 270, a fost aruncat în cușca leilor și sfârtecat de aceștia. Faptele sale și predicile ținute, au rămas vii în conștiințele oamenilor și s-au transmis generațiilor următoare. De atunci, în aminterea acestui ocrotitor al iubirii, se menține obiceiul de a se trimite în această zi scrisori de dragoste, de admirație, sau urări de bine celor dragi, numite valentine, de a le dărui dulciuri în formă de inimioare și buchete de flori. În anul 490 Valentin a fost sanctificat, iar ziua de 14 februarie declarată ca sărbătoare creștină.