Puternică mamă, puternică fiică,
Nestemată parteneră de viaţă,
Ce împrăştii lacrimile fericirii peste cartea vieţii,
Dimineţile-ţi opreşti privirile spre razele Soarelui
Cuprinzând bolta cerului,
Precum şi drumurile şi paşii celor dragi.
Osteneşti bucuroasă peste cartea vieţii,
Mereu supusă, mereu drăgăstoasă,
Eternă Mamă !

Cuvintele, toate, sunt doar pentru tine, iubito,
Cuvinte presărate cu roua dimineţii.
Parteneră curată, eşti tu, femeie!
Precum raza Soarelui, strălucitoare,
Ce se revarsă dimineţile peste copilele Terrei,
Descoperind noi mângâieri divine.

Puternică mamă, puternică fiică!
Distinsă femeie, mare sau mică,
Primeşti să te bucuri când naşti,
Când te chinui pentru odraslele Terrei.
 
Priveşti, zâmbeşti, puterea ţi-o măreşti,
Ducând cu tine gândurile bune.
Pe tine moartea n-o să te răpună,
Neschimbată, mamă Terra, tu o să rămâi,
Eşti planeta mamelor putere,
Divină mamă tu mereu vei fi!

Prietenă cu tine este apa şi stelele ce strălucesc,
Cuprinse peste noapte de marea Lună,
Mângâietoare a neamului pământesc,
Peste toate neamurile, peste toate femeile
Ce roade dau, ducând ordinea incandescentă
Pe drumul vieţii, pe drumul iubirii.

Priveşte Terra! Seamănă cu tine femeie,
Supusă, roditoare,
Mereu puternică, să schimbe pedeapsa în iubire.
O imensitate impresionantă se perpetuează,
Punând nestemate peste tine, femeie,
Eşti prietenă, eşti mamă, eşti stea ruptă din cer!
A noastră dumnezeiască mamă,
Aici, la poarta zilelor să stai,
Punând, mereu, lacrima bucuriei peste soarta ta.
În arşiţa vieţii, mereu eşti ocrotită
Tu, Mamă, de bunul Dumnezeu.

Constantina Dumitrescu