De te-ar purta vreodată pașii prin străvechea și frumoasa Țară a Maramureșului, nu pregeta a merge să-ți potolești setea de cunoaștere și să-ți bucuri sufletul, la Sfânta Mănăstire Bîrsana.

Nu departe de Sighetul Marmației, pe malul drept Izei, ascunsă parcă de privirea iscoditoare a omului, în munții Gutîiului, după un drum anevoios, cu multe serpentine, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, te întâmpină o lume de vis.

E o lume parcă de poveste, creeată anume să-ți trezească acel sentiment măreț de libertate, de dragoste de viață, de regăsire, de împăcare cu destinul.
Mănăstirea este ctitorită de Voievodul Dragoș al Maramureșului, datând din anul 1930 și a servit ca lăcaș de închinăciune pentru mulți călugări, devenind un puternic centru de cultură feudală.  Aici se formau preoții pentru satele din zonă, de aici se procurau cărți aduse din Țara Românească sau Moldova, aici a apărut, la sfârșitul secolului al XV-lea, scrisul în limba română.

Acum, în zilele noastre, mănăstirea cea nouă, construită în 1993, găzduiește un număr mic de maici, ce au transformat acest loc într-o adevărată grădină. Mănăstirea este formată dintr-un grup de construcții din lemn și piatră, cu acoperișuri înalte din șindrilă, păstrând tradiția locului, ce se ridică spre cer, asemenei unor rugăciuni.

Alei pietruite, mai înguste sau mai largi, împodobite cu flori multicolore, al căror parfum ai vrea să-l iei ca amintire, te conduc spre altarul de vară, la aghiazmător, la stareție, la clopotnița cea nouă și impunătoare, sau la vechea mănăstire.
E atâta liniște și frumusețe în jur, cum nu îți poți imagina. Totul te surprinde, totul te bucură.
Miana Tudor