Nu departe de Râmnicu-Vâlcea, la Costești, dăinuie de peste 500 de ani, lăcaș de rugăciune și de pocăință, sfânta Mănăstire Bistrița. Aceasta este ctitoria Banului Craiovei, Barbu Craiovescu și arată ca o adevărată cetate, biserica fiind înconjurată de ziduri înalte de piatră. Aici, într-o raclă de argint se află așezate moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, făcătorul de minuni, apărător al culturilor, aducător de ploaie în timpul secetei, vindecător al bolilor și ocrotitor al celor necăjiți. Sfântul Grigorie era recunoscut încă din timpul vieții ca făcător de minuni. Apărător al cultului ortodox și al sfintelor icoane, el și-a dedicat viața lui Dumnezeu, împărțind averea celor săraci și îmbrăcând haina monahală de tânăr.

După moartea sa, 20 octombrie 842, întrucât cei ce mergeau la mormântul său se vindecau de boli sau își împlineau rugămințile, trupul său a fost mutat într-o mănăstire din Constantinopol unde, pentru mântuire veneau mii de credincioși. În 1453, când a căzut Bizanțul, moaștele au fost furate și duse în Voievodina. De aici le-a cumpărat banul Craiovei în 1498 și le-a așezat cu mare cinste la Costești, ca ocrotitor al sfântului lăcaș. În multe din satele oltenești, oamenii în vârstă își amintesc cum la vreme de secetă, preoții scoteau moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și le purtau prin sate și orașe, se rugau sfântului și în câteva ore începea să plouă.

În timpul epidemiei de ciumă din 1765, în București erau înviși de boală sute de oameni, zilnic. Cum au fost aduse moaștele sfântului și purtate pe străzi, în trei zile ciuma a fost învinsă. Multe minuni a făcut Sfântul Grigorie pe meleagurile noastre și mai face încă celor ce cu dragoste și încredere se adresează lui.