Cea mai cunoscută și cea mai vizitată dintre cele 27 de mănăstiri ale Olteniei, este Mănăstirea Cozia. Situată la o distanță de 20 km de Râmnicu-Vâlcea și la 3 km de stațiunea Căciulata, pe malul Oltului, mănăstirea a fost ctitorită de Mircea cel Bătrân între anii 1386-1388. Pentru început a purtat numele de Mănăstirea Nucet, datorită zonei populată de nuci, mai târziu a preluat numele muntelui din vecinătatea ei, Cozia, nume care de fapt este legat tot de prezența masivă a nucilor în această zonă, coz semnificând nuc.
Mănăstirea poartă hramul Sfintei Treimi și păstrează de veacuri, în naos, o frescă originală reprezentându-l pe domnitorul Mircea cel Bătrân, alături de fiul său Mihail. Mai târziu, s-a alăturat pictura originală a lui Șerban Cantacuzino. Se află aici, în pronaus, mormântul domnitorului Mircea cel Bătrân cât și al mamei sale, monaha Teofana.

De-a lungul timpului, multe perso-nalități istorice și-au adus contribuția la renovarea, modernizarea și conservarea mănăstirii. Astfel, fântâna din fața mănăstirii este construită de Neagoe Basarab, pridvorul a fost construit de Constantin Brâncoveanu, care a donat și cele două policandre, Șerban Cantacuzino a construit chiliile și cerdacurile. Între 1850- 1856 domnitorii Bibescu și Știrbei s-au preocupat de renovarea și pictatul mănăstirii. Au fost și vremuri tulburi. Mănăstirea a fost atacată de turci, jefuită de hoți, transformată timp de 14 ani în pușcărie, apoi a ținut drept grajd pentru caii trupelor inamice, pe timpul primului război mondial. A cunoscut o perioadă de liniște, de recunoaștere și de conservare în timpul perioadei comuniste. Aici, o bună perioadă de timp au fost prezente două vitralii, reprezentându-i pe soții Ceaușescu, vitralii care cu puțin timp înainte de revoluția din 1989 au fost mutate la muzeul din Cozia.
Miana Tudor