Pe malul drept al Oltului, la aproximativ doi km de Mănăstirea Cozia, la o distanță de 600 m de calea ferată, ascunsă parcă de lume, se află de veacuri, sfidând parcă vitregiile vremii, lăcașul monahal al unui număr de peste 20 de călugări, Mănăstirea Turnu.

Denumirea inițială a fost Schitul din Spatele Turnului, apoi Schitul Turnu, urmând ca mult mai târziu să devină Mănăstirea Turnu, după ruinele unui turn din apropiere, aparținând Castrului roman Arutela.

Se află în incinta mănăstirii două biserici. Biserica veche datează din 1676 și a fost renovată complet, în urma unui incendiu devastator, în anul 1933. Biserica cea nouă este impunătoare prin arhitectura ei aparte stilului bisericesc, meșterul arhitect fiind un polonez renumit în jurul anilor 1850. Ea este de fapt compusă din două biserici suprapuse: la parter și la etaj, unde se oficiază slujbe în același timp, de către preoți diferiți. Întâlnim în acest loc sfânt, chilii vechi, săpate în stânca muntelui Cozia, unde și-au petrecut viața mulți sihaștri, cât și chilii noi, cu etaj, construite din lemn și piatră. Devenind obiectiv turistic încă din 1973, mănăstirea e vizitată zilnic de un număr impresionant de vizitatori.

Miana Tudor