Nu departe de Câmpulung, la o altitudine de peste 800 de metri, ascunsă sub greutatea muntelui, se află Mănăstirea Nămăești, având hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului și Izvorul Tamaduirii. Ea apare în hrisoave, încă de pe vremea domniei lui Mircea Cel Bătrân și a căpătat înfățișarea actuală în timpul domniei lui Negru Vodă, cel ce a construit pridvorul și turla, interiorul mănăstirii fiind de fapt o peșteră, iar altarul este un bloc imens de piatră. Aici se află cea mai veche icoană din țară, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cu Pruncul în brațe. Se spune că la rugămintea Maicii Domnului, Sfântul Apostol Luca a pictat 12 icoane înfățișând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul în brațe, pe care le-a înmânat celor 12 apostoli, înainte ca aceștia să se împrăștie în lume, pentru propovăduirea Sfintei Evanghelii. După ce Sfântul Apostol Andrei a creștinat Dobrogea, în drumul său spre Dacia Superioară, a poposit în locul actualei mănăstiri. În peșteră era un templu păgân părăsit. Cu speranța că va fi găsită de slujitorii acestui templu, Sfântul Andrei a așezat icoana jos, în stânga altarului, loc în care se află și azi. Primele sale cuvinte spuse celor ce-l însoțeau au fost ”Nemo est” adică nu-i nimeni aici, de unde se pare că vine numele de Nămăești. Târziu, icoana a fost găsită de un cioban, căruia i s-a arătat în vis Maica Domnului, inștințându-l de existența icoanei din peșteră și rugându-l să se înalțe acolo, loc de rugăciune, în care să nu slujească mai mult de 33 de suflete, numărul anilor de suferință ai Domnului Iisus Hristos pe pământ. Îmbrăcată azi în argint, icoana e martoră tăcută a încercărilor prin care a fost trecută mănăstirea de-a lungul timpului, cât și a minunilor săvârșite de Maica Domnului, celor ce cu credință s-au adresat Ei.