trimite pe e-mail | tipareste articol | comentarii |
Când treci cu mașina prin Bușteni spre Brașov, poţi vedea de pe șosea, în depărtare, pe partea dreaptă, în mijlocul unei păduri dese de brazi, silueta stranie a unui castel desprins parcă din basme. Puţini îi știu povestea. Dacă va fi restaurat și promovat, Castelul Cantacuzino se va putea situa curând, alături de Palatele Peleș și Pelișor, printre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Prahovei. Castelul a fost construit în 1911 de către prinţul Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul” datorită imensei bogăţii de care dispunea. În 1901, Gheorghe Grigore Cantacuzino, a pus prima piatră de temelie a acestui castel, realizat după planurile arhitectului-inginer Grigore Cerchez. Construcţia va fi finalizată în 1911, însă, „Nababul” nu se va bucura de luxoasa reședinţă, murind în 1913. Castelul a fost construit pe un domeniu mai vechi al familiei Cantacuzinilor, pe locul unei foste cabane pe care o foloseau pe post de locuinţă de tranzit, în timpul călătoriilor lor între Ţara Românească și Transilvania. Cel mai probabil, „Nababul” a fost fermecat de priveliștea minunată care se desfășoară în faţa ochilor, poziţia reședinţei oferind panorama staţiunii Bușteni. La baza castelului a fost amenajat un părculeţ deosebit de pitoresc, în cadrul căruia se remarcă trei fântâni arteziene și o grotă antropică care parcă te duce într-o altă lume. De aici, o alee ne călăuzește către terasa castelului, unde ne putem opri un moment pentru a admira frumoasa panoramă a staţiunii Bușteni și Crucea Caraimanului, fiind probabil locul de unde aceasta se vede cel mai bine, părând incredibil de mare. Imensa gradină se dorește păstrătoarea unei eterne primăveri, un poem romantic 32 turism www.revistacarolina.ro închinat frumuseţii fără frontiere. Grotele, fântânile arteziene și cascadele reconstruiesc o atmosferă romantică, încântătoare, unică. Legăturile invizibile create unesc trecutul impresionant cu un prezent pregătit să înţeleagă măsura mareţiei și a grandorii unor vremuri apuse, ca exemplu demn de urmat. Castelul Cantacuzino a fost construit sub forma literei U, cele trei laturi ale edificiului deservind unor scopuri precise. Astfel, latura de nord era rezervată personalului castelului, existând și un pavilion de servicii, latura de est avea rolul de grajd, garaj și pavilion administrativ, iar latura de vest era rezervată familiei Cantacuzino. Arhitectura exterioară a castelului se încadrează în stilul neo-românesc, bogat ornamentat, iar coloanele care împodobesc faţadele amintesc de stilul brâncovenesc, fiind asemănătoare cu cele de la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. Edificiul de la Bușteni se întinde la parter pe o suprafaţă de 3.148 mp, corpul 2 pe 423 mp, corpul 3 pe 114 mp, iar curtea și grădina au 3,5 ha. În 1927, soţia prinţului construiește o interesantă bisericuţă din lemn, maramureșeană, între anii 1933 – 1936; are hramul Sfântului Gheorghe și a fost sfinţită de către primul partriarh al României, Miron Cristea. În 1948, biserica a fost închisă, iar în 1994, a fost redeschisă, fiind resfinţită și dotată cu obiectele necesare unui edificiu bisericesc. Istoria i-a rezervat castelului aceeași soartă tristă ca multor clădiri istorice valoroase, fiind confiscat de regimul comunist și transformat în sanatoriu TBC al Ministerului de Interne. Interiorul este spectaculos, fiecare dimensiune, atât verticală cât și orizontală, fiind bogat ornamentate. Intrarea în castel se face prin vestibul, unde se află trei jilţuri domnești din piatră, masive, decorate cu crucea celtică. Trecând de acest vestibul, urcăm o scară monumentală din marmura și ajungem în Sala Principală, care face legătura cu alte patru camere. De remarcat aici mozaicul veneţian cu un colorit deosebit și șemineul impresionant de culoarea albului calcaros. Interiorul 33 turism februarie 2012 castelului s-a menţinut foarte bine, la parter totul fiind original: ușile masive din lemn, tavanul de tip casetat cu grinzi decorate și ornate diferit în fiecare încăpere, frizele din partea superioară a pereţilor, feroneria și vitraliile pictate cu mare măiestrie care înlocuiesc geamuri clasice. Iniţial, pereţii camerelor au fost pictaţi de pictori de la Veneţia, dar în perioada comunistă, au fost acoperiţi cu o vopsea de culoare verde. În prezent, o echipă de specialiști au decapat zone mici din stratul de vopsea scoţând la iveala vechea pictură murală. În anii ce vor urma, vopseaua va fi dată jos, redându-se camerelor strălucirea de altă dată. În dreapta Sălii principale se află Salonul Mare, unde suntem întâmpinaţi de o colecţie de heraldică, unică în Romania, în care sunt reprezentate blazoanele tuturor famililor cu care se înrudea familia Cantacuzino. Pe un perete al încăperii au fost expuse portretele a 12 membrii ai familiei Cantacuzino, pictaţi în mărime naturală pe piele de Cordoba. De remarcat vitraliile din această încăpere, care au pictate chipuri ale familiei Cantacuzino, sub fiecare, fiind trecută în latină sintagma: „Ceea ce nu rănește, învaţă.” Tot aici, se afla și singurul candelabru original al castelului, cu dimensiuni impresionabile, fiind lucrat cu mare măiestrie. Din păcate, la etaj au dispărut ușile și tocurile originale, fiind înlocuite cu unele banale. Nici feroneria nu mai este cea originală, fiind autentice doar frizele și vitraliile, precum și tavanul casetat, pictat, deosebit de proaspăt și viu. Toate aceste camere ale castelului sunt complet goale, toată mobila originală fiind pierdută. Însă pentru a ne putea imagina cum arăta castelul în perioada sa de glorie prin fotografiile expuse în Holul Mare în care se observă Salonul Ardelenesc, Salonul Mare și poze de la inaugurarea castelului, în care apar Regina Maria și Principesa Ileana.
 
prof. dr. Frusina Deaconu