Multe cititoare m-au întrebat, în ultimul timp, cum putem preveni surditatea. Pentru început, trebuie precizat că surditatea este  de mai multe feluri și, ca urmare, există diferite metode de a o preveni. Există surditate de transmisie, atunci când pacientul prezintă o leziune la nivelul urechii externe și medii (inclusiv la nivelul timpanului), o surditate de percepţie, când leziunea este la nivelul urechii interne sau a nervului acustic, precum și o surditate mixtă (transmisie + percepţie).

Cum putem evita instalarea unei surdităţi grave?

Foarte simplu. În momentul în care sesizăm diminuarea auzului este imperios necesar consultulmedicului ORL. Acesta va examina urechea și, încazul în care se constată prezenţa unui dop la ni velul conductului auditiv extern, simpla extragerea acestuia este sufcientă pentru reapariţia auzului normal. Dacă nu există modifcări la nivelul conductului sau a timpanului (o perforaţie de timpan) care să explice surditatea, medicul va recomanda efectuarea unei audiograme și a unei timpanograme. Audiograma va preciza sediul leziunii – urechemedie sau internă iar timpanograma va înregistra,absolut obiectiv, mișcările membranei timpanice.Dacă audiograma va preciza existenţa unei surdităţi de percepţie se va efectua un tratament delungă durată, menit să ajute nervul acustic să serefacă. Într-o astfel de situaţie, este obligatoriu să evităm zgomotele puternice; nu mai este voie săascultăm muzică în căști, să mergem în cluburi sau la concerte unde există exces de decibeli.

Dacă timpanograma ne arată modifcări de mobilitate a timpanului poate fi vorba de o otită serioasă, prezentă mai ales la copiii cu vegetaţii adenoide (deci operaţia de îndepărtare a vegetaţiilor, cunoscute sub denumirea populară de „polipi” va restabili auzul normal) sau de otoscleroză (fixarea scăriţei de la nivelul urechii medii). Aceasta din urmă necesită  supraveghere  anuală și,  obligatoriu, evitarea zgomotelor. Este o boală evolutivă care poate rămâne în aceeași stare mult timp sau, dacă pacientul nu respectă indicaţiile medicului, poate evolua rapid și să determine hipoacuzie gravă (cum s-ar spune, pacientul devine „surd bocnă”). Deci, ca o concluzie firească, în momentul în care vi se pare că nu mai auziţi bine, controlul ORL  fie vă va reda auzul, fie vă va ajuta să preveniţi agravarea bolii.

conf. univ. Mihaela MITROI

medic primar ORL, Tel.: 0251.486.210 -Policlinica Cordis