Cântă din copilărie și a ajuns o tânără speranță a muzicii populare oltenești. Succesul fulminant l-a dobândit prin muncă și susținere din partea familiei iar într-un timp scurt a ajuns să fie solicitată la evenimentele fericite din viața oamenilor unde se duce cu plăcere să îi încânte pe oameni cu vocea și cântecul ei.

Carolina:  Cânți din copilărie. Cum a luat naștere dragostea pentru muzica populară românească?
Zorina Bălan: Când de când aveam trei ani. Provin dintr-o familie de lăutari iar mama a fost cea care mi-a insuflat dragostea pentru acest gen de muzică. Desigur, pot aborda orice gen de muzică, însă muzica populară este pasiunea mea.

Carolina:  În curând îți vei lansa primul album. Despre ce cânți tu în piesele tale?
Z.B.: Va fi un CD cu muzică din toate colțurile țării. Îmi place să împletesc folclorul din toate zonele iar subiectele pieselor sunt dintre cele mai variate: dragoste, prieteni, natură. Trebuie să spun că la acest CD au lucrat trei oameni, eu, soțul meu și compozitorul Marius Colfescu, desigur, sub stricta mea supraveghere.

Carolina: Concurența este din ce în ce mai acerbă  iar soliștii de muzică populară au invadat ecranele televiziunilor cu specific folcloric. Ce părere ai de această “invazie”?
Z.B.: Am observat că este un exces de așa-ziși cântăreți de muzică populară dar cred că publicul a început să fie mai selectiv și mai atent atunci când  invită artiști la diverse evenimente. Cred că în timp se vor cerne și vor rămâne doar cei apreciați de public.

Carolina: Știu că ai primit multe premii dar aș vrea să știu care a fost cel mai important dintre ele?
Z.B.: Ultimul trofeu l-am primit la Sărbătoarea Viței de Vie, la Vânju- Mare, dar cel mai important a fost trofeul ”Rapsodia Românească”, trofeu care mi-a fost înmânat de doamna Florentina Satmari.

Carolina: Costumul popular este ținuta fără de care nu te poți prezenta pe scenă. Cine îți lucrează costumele?
Z.B.: Costumele mele sunt foarte vechi, am câteva care au chiar 300 de ani și le-am obținut de la bătrânele de prin satele în care am fost să cânt. Sunt foarte valoroase în special pentru că reprezintă tradiția și portul popular de care  trebuie să fim mândri.

Carolina: Ești căsătorită și ești tânără mămică. Ce rol are familia în viața ta?
Z.B.: M-am căsătorit foarte tânără și am un soț minunat și doi copii care mă umplu de bucurie. Nunta a avut loc acum mai bine de șase ani și, în primul an a venit pe lume Vanessa, primul copil. Băiatul are doi ani și jumătate și sunt tot ce mi-am dorit. Am uitat să vă spun că am avut o nuntă frumoasă, cu peste 300 de invitați, iar doamna Maria Ciobanu a fost invitatul special al nunții. A fost o nuntă plină de surprize și îmi aduc aminte mereu cu bucurie de cel mai frumos dar din ziua nunții, o surpriză din partea soțului care a adus o trupă de Mariachi care au început să cânte atunci când alaiul a sosit la mine acasă iar eu am ieșit să-i întâmpin pe oaspeți. Am fost atât de surpinsă, am rămas cu gura căscată când i-am vazut. A fost un moment emoționant!

Carolina: Ai făcut sacrificii sau compromisuri în carieră?
Z.B.: Compromisuri nu, dar sacrificii cu duiumul. Cel mai mare sacrificu pe care îl fac este că stau mult timp departe de copiii mei, care trebuie să stea cu prietenii sau cu mama.

Carolina: Ce îți dorești în continuare pentru cariera ta?
Z.B.: Îmi doresc să nu îmi dezamăgesc publicul, pentru că prin ei trăiesc. Atunci când publicul nu te mai iubește, nu mai exiști. De aceea depun toate eforturile pentru a aduce bucurie oamenilor pentru care cânt.

Carolina: Ce le transmiți femeilor care îți vor citi povestea?
Z.B.: Celor nemăritate le spun să deschidă bine ochii când se căsătoresc pentru că o fac pentru toată viața iar celor deja căsătorite, dacă și-au luat bărbați buni, le spun să îi respecte și să îi învețe să le ajute în toate, pentru că așa cum îți înveți soțul, așa îl ai!