Sinuzita, una din cele mai frecvente afecţiuni din sfera ORL, constituie coşmarul multor persoane. În urmă cu 10-15 ani, sinuzitele maxilare cronice beneficiau, ca metodă importantă de tratament, de puncţii diameatice. Acestea ţin de domeniul istoriei.
Ce este sinuzita şi cum o putem recunoaşte singuri?
Inflamaţia sinusurilor paranazale poartă numele de sinuzită. Dacă, în urma unei răceli banale constatăm că atunci când suflăm nasul eliminăm puroi, dacă acest puroi are şi un miros urât, atunci sigur avem sinuzită. De multe ori sinuzita se însoţeşte de dureri puternice de cap, dureri ce sunt accentuate la aplecarea capului în jos.

Pentru a fi siguri de diagnostic, cel mai corect este să ne prezentăm la un consult ORL. În funcţie de modificările pe care le constată la nivelul foselor  nazale, medicul ORL-ist poate recomanda o radiografie de sinusuri sau chiar o tomografie computerizată de craniu. Acestea vor contribui semnificativ la stabilirea diagnosticului.

Atunci când modificările radiografice sunt sugestive pentru diagnosticul de sinuzită infecţioasă sau micotică, cel mai sigur este să se practice o sinusoscopie. Aceasta nu numai că va permite vizualizarea mucoasei dar va fi utilă şi pentru prelevarea unei biopsii sau, în cazul sinuzitelor micotice (determinate de ciuperci) va vindeca pacientul. De exemplu, dacă la radiografie presupunem prezenţa unui depozit micelian la nivelul sinusului maxilar (fig.1), soluţia este sinusoscopia (fig.2 şi fig.3).  Sub anestezie generală, se pătrunde cu un trocar la nivelul sinusului şi, sub control endoscopic, se poate evacua întregul depozit micelian (fig.4). Pacientul se externează în ziua următoare, fără ca postoperator să aibă dureri sau sângerări. Se pot administra antibiotice orale 5-7 zile după intervenţia endoscopică.
Dacă radiografia de sinusuri sugerează diagnosticul de sinuzită, de asemenea, este indicată sinusoscopia. De foarte multe ori nu se constată modificări ale mucoasei sinusale, deci puncţiile, la care apelam în trecut sunt absolut inutile. Tratamentul, în aceste situaţii se adresează nasului, favorizării drenajului sinusal.
Deci, sinuzita cronică mai este o problemă? Se pare că nu.