Legea privind Mica Reformă în Justiție – Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, a fost publicată pe 26 octombrie 2010, în Monitorul Oficial Partea I nr. 714/2010 și aduce importante modificări Codului Familiei.
Principala noutate privește posibilitatea desfacerii căsătoriei prin acordul soților pe cale administrativă, în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului, în situația fericită în care ambii soți sunt de acord cu aceasta, în mod necondiționat, sub toate aspectele, inclusiv păstrarea numelui rezultat din căsătorie sau revenirea la numele avut anterior.

Această procedură administrativă nu se aplică însă partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, acesta făcând obiectul unei tranzacții ulterioare sau a unui litigiu în instanța, în cazul în care părțile nu ajung la o înțelegere, urmându-se procedura contencioasă.
În expunerea următoare vă fac cunoscute modificările aduse în materia divorțului.

La articolul 37, alineatul 2 modificat se prevede posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorț, divorț care poate avea loc:
a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți; (fără a mai fi impusă condiția termenului minim de 1 an de la încheierea căsătoriei sau inexistența minorilor)
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța judecătorească indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție.
Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț.
La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seama și de interesele minorilor.
Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii.
Cererea de divorț se depune de soți împreună.
Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorț.
La expirarea acestui termen, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat.
Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților.

Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată.
Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești.
Când cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofițerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorț, face cuvenita mențiune în actul de căsătorie.

În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soții au avut ultima locuință comună, ofițerul de stare civilă emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie.

În cazul constatării divorțului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie.
Dacă unul dintre soți nu este de acord cu divorțul, există copii minori, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorț.

Impotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofițerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților și de a emite certificatul de divorț, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separată, instanței competente.
Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă,  iar față de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut mențiune despre hotărârea de divorț sau, după caz, despre certificatul de divorț pe marginea actului de căsătorie ori de la data când ei au cunoscut divorțul pe altă cale.

Baroul Dolj
Avocat -  Raluca Stănculescu
ralustanculescu@yahoo.com
tel. 0747237377

Trimite-ne întrebările tale la redactie@revistacarolina.ro și specialiștii noștri îți vor răspunde.