Născut la București, în anul 1787, Sfântul Calinic a intrat în viața monahală a mănăstirii Cernica înaintea vârstei de 20 de ani, renunțând la toate plăcerile lumești și pătruns fiind de credința creștină. În 1818, la 31 de ani, a fost ales stareț al Mănăstirii Cernica, apoi în 1850 a fost numit stareț al Râmnicului, numirea făcându-se la Craiova.
De-a lungul vieții s-a ocupat atât de educația celor tineri, înființând Seminarul Teologic de la Craiova, apoi pe cel de la Râmnicu-Vâlcea, școli protopopești pentru a forma cântăreți bisericești cât și de imaginea bisericii românești ctitorind Biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, biserica Sfânta Treime de la Mănăstirea Pasărea, Biserica Nouă de la Frăsinei, unde a instituit un regim monahal, asemănător celui de la Muntele Athos, unde își petrecuse cu ani în urmă, un an din viață în post și rugăciune.
Iubitor de carte și preocupat fiind de învățătura creștină, și-a înființat o tipografie personală pe care a lăsat-o  prin testament Râmnicului-Vâlcea, dorind ca jumătate din veniturile ei să fie donate pentru întreținerea elevilor săraci, iar cealaltă jumătate să întrețină schitul Frăsinei.
Și-a supus trupul la post și rugăciune, n-a consumat niciodată carne, n-a dormit niciodată în pat, odihna și-o afla pe un scaun de lemn.prin rugăciunile sale fierbinți, a făcut minuni încă din timpul vieții, vindecând bolnavi și aducând ajutor celor sărmani. La 11 aprilie 1868 și-a aflat sfârșitul la Cernica. În 1950 a fost canonizat, iar în 1955 moaștele sale au fost depuse în Biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica.
Miana Tudor