Pe 24 iunie se sărbătorește de către lumea creștină nașterea Sfântului Ioan Botezatorul, ce coincide cu Sânzienele, singura sărbătoare păgână ce apare în calendarul ortodox sub denumirea ei proprie, denumită popular și Drăgaicele. Sânzienele sau Drăgaicele sunt flori de câmp galbene- aurii sau albe, încărcate de polen și care la cea mai mică atingere împrăștie o ploaie aurie de polen în jur, cu un parfum deosebit de plăcut, amintind de parfumul mierii. Ele sunt denumite Doamnele Florilor sau Sfintele Zeițe.
În ziua de 23 iunie, în ajunul zilei de Sânziene, fetele culeg flori și spice de grâu din care împletesc pentru ele și pentru toți ceilalți membrii ai familiei cununițe pe care le duc acasă și cu ajutorul cărora află ce le rezervă viitorul. Dacă le aruncă peste casă și ele cad, fetele nu se căsătoresc în anul respectiv, iar dacă rămân pe casă se căsătoresc în acel an. Flori de Sânziene își pun și sub pernă pentru a-și visa în acea noapte ursitul.
Sărbătoarea este cunoscută ca o sărbătoare a soarelui și a dragostei, de aceea este în preajma solstițiului de vară. Se spune că în această noapte premergătoare Sânzienelor, se deschide vama nevăzutelor și a neștiutelor, se află ursitul, se rotesc pe dealuri făclii pentru a alunga duhurile rele și a purifica atmosfera, împrăștiind miros de rășină de brad ce arde odată cu lemnul făcliilor. Se alege cea mai frumoasă fată și se îmbracă în mireasă, apoi însoțită de alte 10 fecioare dansează și se bucură de viață și de frumusețea naturii. Ele semnifică zâna ce dă miros și puteri vindecătoare plantelor, apără de furturi și de grindină recoltele, dă rod bogat holdelor.
În zorii zilei se adună roua sânzienelor ca leac pentru sănătate și noroc în dragoste sau fetele se scaldă goale în rouă pentru a fi mai frumoase și mai atrăgătoarte. Această sărbătoare este cunoscută ca și Cap de Vară sau Amuțitul Cucului, pentru că ziua începe să descrească, plantele își pierd din parfum și din puterile vindecătoare iar de la această dată cucul nu mai cântă și se transformă în uliu, începe secerișul holdelor și cositul pajiștilor la munte. În noaptea de Sânziene apare licuriciul, scânteiță sau focul lui Dumnezeu, care se spune că ar fi un înger îndrăgostit de o fată de păstor. În această noapte se culege iarba fiarelor, se întoarce frunza pe plop, pe tei și ulm iar vara începe să-și piardă puterea.
Miana Tudor