trimite pe e-mail | tipareste articol | comentarii |
Sunt craioveancă, am 53 de ani și am o familie frumoasă, în care, în ciuda greutăților vieții cu care m-am confruntat și a problememlor minore de sănătate apărute de-a lungul vieții, domnește armonia și înțelegerea.
Nu mi-a fost ușor, nu m-am priceput întotdeauna să rezolv problemele ivite, dar cu încredere în mine, cu calm și responsabilitate am reușit să depășesc barierele, să mă felicit pentru modul în care am găsit rezolvările.
Noi, femeile, suntem bune să creem rețete, să facem schimb de rețete și să recomandăm cu încredere rețete de fericire, prognozând cer senin, fără nori și fără furtună în căsnicie. Noi suntem și am fost totdeauna ca voinicul din poveste: ne dăm peste cap de trei ori și devenim din gospodină, mecanic, instalator, șofer, educator, cu alte cuvinte, om bun la toate, căci asta facem de dimineața până seara și parcă, de multe ori, timpul nu ne mai ajunge pentru câte-am mai avea de făcut.
M-am întrebat de ce se întâmplă atât de des și-n atât de multe familii ca femeia să aibă aceeași soartă și-am găsit răspuns: adevărata problemă nu e la femeie. Ea se întreabă zilnic: ce gătesc azi, în ce îi îmbrac pe copii? am haine spălate și călcate? am de făcut curățenie? am zarzavaturile pentru gătit sau detergent pentru rufe? am închis geamul? am plătit telefonul? am udat florile?
Bărbații pun și ei, zilnic, zeci de întrebări femeilor: cămașă călcată am? dar batistă? mi-ai cusut nasturele de la pantaloni? azi ce mâncăm? masa e gata? ai cumpărat pâine? întreținerea ai plătit-o?
Da, dragele mele, adevărata problemă a femeilor sunt bărbații. Foarte des, în căsnicie, bărbatul este rătăcitor prin universul femeii. El nu vede papucii, nu găsește prosopul, coșul de gunoi e prea departe, să se ocupe de copii nu are timp și nici răbdare, dacă spală un ciorap sau un pahar, se udă pe mâini și răcește. Ar fi mult mai simplu dacă și-ar pune și ei întrebări de genul: soției i-am zâmbit azi? Când i-am adus ultima oară un buchet de flori? Copiilor le-am vorbit azi drăgăstos? Dacă aș ajuta la treburile casnice nu ar fi mai bine? De ce mint, de ce mă prefac, de ce-i chinui pe toți ai mei cu indiferență, severitatea sau egoismul meu? Nu sunt ei ființele pe care le iubesc cel mai mult? Cum îi iubesc? Cât îi iubesc?
Ei bărbații ar trebui să afle ce înseamnă să fii un adevărat soț, ei cu orgoliile, geloziile, ambițiile și pretențiile lor. Arătați-le că- i iubiți, că vă pasă de ei, nu-i cicăliți antrenați- i în probleme voastre, lăudați-i, puneți-vă inteligența la bătaie. Găsiți motive să- i implicați în activitățile voastre, dați-le încredere în ei, acordându-le încrederea voastră. Iubiți-i cu calitățile și defectele lor. Arătați-le că viața de familie poate fi foarte frumoasă, dacă fiecare înțelege că iubirea se măsoară în fapte, nu în vorbe.
Elena