Marius Cristian Antonie, de 36 de ani, din Craiova este unul dintre numeroşii români plecaţi peste hotare în căutarea unui trai mai bun. După ani întregi de muncă în Spania, poate spune că a reuşit. Acum, însă, criza economică care a doborât Spania l-a făcut să se gândească serios să se întoarcă în ţară.

Carolina: În ce an ai plecat din ţară şi ce te-a motivat să îţi clădeşti viitorul pe alte meleaguri ?
Marius Cristian Antonie: Am plecat din ţară în anul 1996, pentru că simţeam că aici nu am niciun viitor. Am avut prieteni care se stabiliseră de ceva timp acolo şi m-au chemat şi pe mine la lucru.
Carolina: Cum a fost începutul acolo ?
M.C.A.: Nu a fost deloc uşor, din cauză că nu ştiam limba absolut deloc şi eram departe de familie. Primul job l-am avut în agricultură, la cules de portocale, unde eram plătit cu 25.000 de pesetas pe săptămână. După ceva timp, am obţinut un post în construcţii, la demolări. Puneam la pământ clădiri vechi, pentru a construi altele noi. Acolo, construcţiile luaseră un avânt uriaş şi economia mergea ca pe roate. Ultimul job a fost de şofer pe tir. Acolo câştigam cel mai bine.
Carolina: În Spania  ai întâlnit-o pe cea care avea să-ţi devină soţie. Cum v-aţi cunoscut ?
M.C.A.: La puţin timp după ce am ajuns acolo am întâlnit-o pe soţia mea, Monserrat. A fost dragoste la prima vedere şi  ea a fost cea care îmi ridica moralul atunci când eram deznădăjduit. Îi datorez foarte multe soţiei mele, căreia îi port un respect imens.
Carolina: Ai stat mulţi ani printre străini. A meritat efortul ?
M.C.A.: Nu este uşor să stai departe de casă, dar ceea ce am realizat în Spania nu reuşeam niciodată în România. Am cumpărat în Craiova un apartament pentru părinţii mei, am reuşit să achiziţionez şi o bucată de teren. De asemenea, am cumpărat un apartament şi în Spania şi am deschis un mic business acolo, un bar unde se strâng zilnic români pentru a mai schimba impresii şi pentru a comenta ştirile din ţară. Părinţii au fost foarte fericiţi când i-am chemat să-şi petreacă vacanţa la mine. Nu ieşiseră niciodată din ţară şi au fost impresionaţi de ceea ce au văzut acolo. De multe ori, l-am ajutat şi pe fratele meu cu ce am putut şi i-am adus şi pe ei, de asemnea, în vacanţă la mine. Din ce câştigam, reuşeam să pun şi ceva bani deoparte şi să le trimit ca să aibă un trai mai bun aici.  Da, pot spune că a meritat efortul.
Carolina: Fiul tău, Adrian, are 12 ani. Ce ştie el despre România?
M.C.A.: Adrian vorbeşte perfect limba română pentru că nu am conceput să nu ştie  limba natală a tatălui său. L-am adus tot timpul cu mine în Craiova şi i-am arătat locurile în care mi-am petrecut copilăria. Îi place foarte mult România şi este încântat când vine în vizită la bunici. Soţia mea mai are un băiat din prima căsătorie, pe Alex, de 22 de ani. Şi el este tot copilul meu şi suntem înt-adevăr o familie fericită. Alex este campion naţional la rock acrobatic şi doreşte să facă o carieră din dans.
Carolina: Stiu că eşti mândru de ţara ta. Ce le spui spaniolilor despre România?
M.C.A.: De câte ori am ocazia le povestesc despre locurile din România şi despre oamenii minunaţi de aici. Am reuşit de multe ori să le schimb concepţiile  învechite pe care le aveau  despre români. Mă mândresc cu ţara mea şi doar cei care stau departe de ţară  ştiu cât de preţioasă este atunci când te afli printre străini. Pe casa mea am arborat cu mândrie steagul românesc şi chiar la maşina pe care lucrez am steagul alb-albastru al echipei mele favorite de fotbal: Universitatea Craiova.
Carolina: Cum privesc spaniolii comunitatea românească de acolo?
Cred că există o anumită recunoştinţă pentru românii care muncesc acolo, pentru că cei mai mulţi au acceptat slujbe pe care ei le refuzau. Economia îşi luase avânt şi datorită muncitorilor români care lucrau în construcţii.
Carolina: Criza economică şi-a pus amprenta şi peste Spania. Te gândeşti să te întorci în ţară ?
M.C. A. : Situaţia din Spania este mult mai gravă decât cea din România. Numărul şomerilor a crescut îngrijorător şi sunt foarte mulţi români care se întorc în ţară. Este deprimant să vezi şantiere întregi abandonate, magazine şi restauranate închise. Hotelurile sunt goale acum, pentru că turismul a fost afectat serios de criza economică. Nici noi nu am fost ocoliţi de probleme şi acum ne găsim foarte greu de lucru. Un post la o firmă nu mai este sigur şi trăim mereu cu teama că am putea fi daţi afară oricând. Recunosc că mă gândesc să vin înapoi în ţară. Dacă nu se remediază situaţia acolo, îmi voi lua familia şi voi veni în Craiova. M-am gândit la asta şi anul trecut, când politicienii ne promiteau bani dacă ne întoarcem în ţară. Dar, au fost doar minciuni din parte lor şi s-au dovedit doar promisiuni de campanie electorală.
Carolina: Ce le transmiţi românilor care au plecat peste hotare şi şi-au lăsat aici familiile?
M.C.A.: Le transmit să nu uite de ţara lor şi să fie mândri că sunt români. Să poarte cu mândrie numele de român şi să încerce să schimbe concepţiile străinilor legate de România.