Secolul nostru este caracterizat drept o epocă a “neliniştii sexuale”, care poate fi rezolvată numai printr-o nouă etică  sexuală .Interdicţiile, pudoarea falsă, ascunderea anumitor adevăruri biologice, nu fac decât să întârzie rezolvarea corectă a relaţiilor dintre sexe, sistemul tăcerii în materie sexuală fiind primejdios şi nociv. Ignoranţa sexuală, riguros păstrată printr-o educaţie greşită, are consecinte nefaste, instinctul sexual (mai corect motivatia sexuala) trebuind ferit de trivialitate şi denaturare.
Pentru a explica necesităţile sexuale ale omului şi ale animalului, în biologie se foloseşte termenul de instinct sexual, fiind încadrat între impulsurile primare, ca foamea şi setea.
Instinctul sexual este necesar pentru conservarea speciei, iar intensitatea deosebită pe care o poate prezenta uneori, poate determina comportamente dăunătoare individului. Astfel, prin natura lor, dorinţele omului nu vor putea niciodată fi  satisfăcute pe deplin. Ele se vor lovi de bariere fundamentale, atât fiziologice cât şi socioculturale, principiul plăcerii  intrând în conflict cu principiul realităţii. Libertatea individuală a sexelor, dificultăţile sexuale, aspectele biologice şi psihologice ale sexualităţii sunt motive care îi determină  pe tineri să ceară sfaturi şi informaţii, medicul având un rol de prim ordin în împlinirea acestei necesităţi. Dar o educaţie sexuală corectă, completă, pe lângă prevenirea devierilor de comportament sexual şi eliminarea pornografiei, are şi avantajul evitării bolilor venerice şi prevenirii avortului, educaţia sexuală fiind un proces care nu se încheie niciodată, ci se întinde şi se desfăşoară pe durata întregii vieţi a individului.
AVORTUL
La ora actuală, în România avortul la cerere este legal, putându-se efectua atât în spitale cât şi în centrele private.Trebuie îndeplinite anumite condiţii: sarcina să nu depăşească 14 săptămâni (adică maxim 3 luni), iar pacienta să fie majoră sau să fie insoţită de părinţi, dacă este minoră.
Metoda de întrerupere a sarcinii este chirurgicală sau medicamentoasă. Întreruperea chirurgicală presupune chiuretaj uterin care se poate efectua cu anestezie locală sau intravenoasă, pacienta neavând dureri. Metoda medicamentoasă nu este recomandată, datorită efectelor secundare. În urma administrării tabletei abortive, ar trebui să se producă avort spontan, dar acest lucru nu se realizează întotdeauna. Chiar dacă se produce sau nu avort spontan, apar contracţii uterine dureroase similare celor de la naştere, dar mult mai intense, iar riscul hemoragiei este foarte mare putându-se ajunge chiar la şoc hemoragic. În România, aceste tablete nu se găsesc iar utilizarea lor nu este legiferată datorită riscurilor mari pe care le au.
Chiuretajul uterin  efectuat în condiţii optime, nu afectează evoluţia ulterioară a vieţii femeii şi nici prognosticul ginecologic. Există evident riscuri ca la orice altă intervenţie chirurgicală: leziuni traumatice ale colului, perforaţii uterine, hemoragii, infecţii, accidente anestezice şi îndeosebi trauma psihică. De aceea, avortul la cerere se efectuează obligatoriu la cererea expresă a pacientei şi cu consimţământul acesteia. Întreruperea cursului sarcinii nu produce dereglări ulterioare în ritmul ciclului menstrual iar complicaţiile tratate imediat ce au apărut postabortum se soluţionează fără sechele. Este recomandat ca  atunci când efectuezi o întrerupere de sarcină să soliciţi şi consiliere contraceptivă.
CONTRACEPŢIA  - reprezintă oprirea temporară a fertilităţii. În SUA, 30 de milioane de femei,(55%)cu vârsta între 15-44 ani, folosesc un mijloc de contraceptie. Fiecare metodă contraceptivă are avantaje şi dezavantaje. Un aspect de mare importanţă pentru medic este alegerea unei metode contraceptive în funcţie de vârsta femeii. După John Guillebaud, există „şapte vârste contraceptive ale femeii”, pentru fiecare vârstă sugerând şi cea mai indicată metodă:
1. De la naştere la pubertate, prima vârstă contraceptivă: nu sunt necesare metode contraceptive, de mare importanţă este educaţia sexuală făcută de părinţi.
2. De la pubertate la căsătorie, a doua vârstă contraceptivă: alegerea depinde de stabilitatea partenerului, frecvenţa activităţii sexuale, convingerile religioase. Este de recomandat ca pilulele să nu fie prescrise decât după vârsta de 16 ani şi după doi ani de cicluri stabile. Pe lângă contraceptivele orale (pilule), până la căsătorie se mai poate recurge şi la metode de barieră sau spermicide.
3. De la căsătorie la primul copil: prima alegere va fi pilula, iar înaintea primului copil (cu 3-6 luni),se poate recurge la o metodă de barieră locală.
4. Pe perioada alimentaţiei la sân: prima alegere sunt metodele de barieră, urmate de DIU (dispozitiv intrauterin, adică sterilet), sau a treia alegere este pilula orală cu progestativ (singura permisă  în această situaţie).
5. Spaţierea sarcinilor după oprirea lactaţiei: metode de barieră, DIU, pilule.
6. După naşterea ultimului copil dorit: prima opţiune este DIU, iar alte metode la care se poate recurge sunt cele de barieră, pilulele sau contraceptivele hormonale injectabile. După vârsta de 40 de ani, în perimenopauză, dacă există tulburări ale ciclului menstrual, se va recurge la administrarea de contraceptive care conţin exclusiv progestative.
7. Familie completă, copii mari şi/sau neacceptarea altor metode: se recomandă sterilizarea feminină sau masculină (vasectomie).
Administrarea contraceptivelor în terapeutica ginecologică este o armă de mare eficacitate, cu condiţia respectării indicaţiilor şi contraindicaţiilor acestora, pe care numai medicul de specialitate le poate hotărî. Metodele contraceptive sunt atât feminine cât şi masculine. Contracepţia poate fi: orală, mecanică, naturală şi absolută.
METODE CONTRACEPTIVE FEMININE
Contracepţia hormonală–pilula care poate fi combinată sau progestativă. Se administrează zilnic 21 sau 28 zile (7 zile fiind doar cu fier). Prezintă avantaje: sunt mai uşor de administrat, nu dau fenomene inflamatorii, induc confort menstrual, cicluri regulate fără dismenoree (dureri); dar şi dezavantaje: apariţia sarcinii, dacă o singură pilulă nu este administrată, dar poate fi vorba şi de reacţia individuală şi interacţiunea cu alte medicamente care reduc efectul contraceptiv, ca şi complicaţii: cel mai des la femeile peste 35 de ani, în special fumătoare, care au un mare risc pentru tromboembolie. O altă complicaţie este creşterea riscului de cancer de sân, în mod special când perioada de utilizare este neîntreruptă de peste 11 ani, la femeile care au folosit pilule înainte de primul copil, cele care prezintă un factor ereditar sau au folosit contraceptive orale de la 15 ani. La nivelul sânului, contraceptivele orale pot duce şi la apariţia unor boli benigne : chist mamar sau fibroadenom. Înainte de recomandare şi administrare, pacienta trebuie investigată clinic şi paraclinic, ideal ar fi un control la 6 luni.
Contracepţia hormonală injectabilă – steroizi cu acţiune lungă -  se injectează la trei luni, având avantajul folosirii unei doze unice la o perioadă mare de timp, dar mai multe dezavantaje: tulburări menstruale mai ales în primele trei  luni de tratament, amenoree (lipsa menstruaţiei), creşterea în greutate, migrene. Perioada după care poate apare o sarcină este de 5-9 luni de la ultima injecţie, comparativ cu trei  luni după contraceptive orale.
Contraceptia de “urgenţă”  sau postcoitală, cunoscută şi sub denumirea de “pilula de a doua zi “, are ca scop prevenirea unei sarcini nedorite după un contact sexual neprotejat. Se administrează 2 comprimate la un interval de 12 ore, în primele 24-72 ore de la contact. O alternativă nehormonală a contracepţiei de urgenţă este inserţia unui sterilet în primele cinci  zile de la contactul sexual neprotejat.
Contracepţia hormonală orală în perioada de alăptare foloseşte exclusiv pilule progesteronice recomandate strict de medic.
Implant subdermic – are o eficacitate de aproximativ şase ani. Complicaţia majoră este sângerarea uterină, mai greu controlabilă.
Contracepţia mecanică(de barieră locala), înglobează tehnicile care împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin sau în canalul cervical, prin metode mecanice sau chimice, sau prin amândouă, combinate, şi cuprinde diafragmul vaginal, cervical, ovule,creme, geluri, spermicide, burete vaginal, DIU (dispozitiv intrauterin = sterilet).
Avantajul utilizării acestor metode constă în faptul că nu se introduc hormoni,  iar acţiunea lor este strict locală. Dezavantajul constă în necesitatea utilizării înaintea fiecărui contact sexual, excluzând steriletul. Acesta se înseră imediat după menstră şi după un consult clinic şi investigaţii paraclinice şi trebuie urmărit periodic (din 6 in 6 luni). Dispozitivul trebuie plasat în uter, de către un medic ginecolog experimentat. După extragerea DIU, fertilitatea nu este influenţată. Pot apare menstruaţii mai abundente, dar nu dereglări ale ciclului menstrual şi nici creşteri în greutate.
Contracepţia absolută  - sterilizarea definitivă feminină este mai complicată, deoarece implică o intervenţie chirurgicală (operaţie). Dezvoltarea instrumentelor cu fibre optice a uşurat mult această metodă. Sterilizarea se poate face la femeile cu operaţii cezariene repetate, la cele cu boli cronice la care chiuretajele uterine repetate ar fi fatale şi la cele care prezintă contraindicaţii pentru folosirea celorlalte mijloace anticoncepţionale sau la familiile cu mulţi copii. În România nu este legiferată sterilizarea absolută la cerere, ci doar din motive medicale.
METODE CONTRACEPTIVE MASCULINE
Contracepţia orală – cuprinde administrarea unor substanţe care induc oligospermia sau azoospermia, dar nu modifică libidoul sau potenţa. În China s-a folosit pe scară largă un contraceptiv oral, cu 20 de ani în urma, dar ulterior s-au observat efecte secundare importante: fatigabilitate (oboseală), tulburări gastro-intestinale şi cel mai important efect secundar – paralizia hipotalamică şi de aceea a fost interzis.
Contracepţia mecanică – prezervativul care impiedică trecerea spermatozoizilor în vagin. Unele conţin şi un spermicid. Avantajele sunt multiple iar dezavantajele reduse şi neglijabile, motiv pentru care este cel mai recomandat mijloc de contracepţie.
Avantajele prezervativului: previn boli sexuale transmisibile, prezintă securitate absolută, posibilitatea de cumpărare din comerţ şi preţ scăzut. Se utilizează uneori în ejacularea precoce, deoarece reduce sensibilitatea glandului în cursul raportului sexual.
Dezavantaje: poate să nu fie acceptat atât de bărbat cât şi de femeie, se poate rupe şi în acest caz creşte riscul de apariţie a sarcinii.
Contracepţia absolută – vasectomie, se referă la o intervenţie chirurgicală dar ca şi cea feminină se face numai pentru motive bine întemeiate. Există complicaţii ale vasectomiei: hematomul, infecţiile şi anastomozele spontane. Este necesar la 1-2 luni, postoperator, să se efectueze spermograma pentru că abia după 15-20 ejaculări, bărbatul devine definitiv steril.
Realizarea unei armonii sexuale a partenerilor are profunde implicaţii sociale, numeroase căsnicii fiind distruse din cauza dezamăgirilor şi neconcordanţelor survenite în viaţa sexuală a cuplului. Stângăciile şi greşelile inerente oricărui început trebuie analizate cu curaj, sinceritate şi înţelegere din partea ambilor parteneri. Cuplul nou format trebuie să ştie că fericirea este dată atât de apropierea sufletească, cât şi de satisfacerea reciprocă în viaţa sexuală.
Să nu uităm : Bărbatul şi femeia sunt EGALI în dragoste.

Dacă ai o problemă şi doreşti să afli un răspuns, te poţi consulta cu specialistul nostru în ginecologie, doctor Camelia Pătru. Trimite-ne un e-mail la redactie@revistacarolina.ro şi noi îţi vom răspunde în cel mai scurt timp.