Sarcina este un moment foarte  special în viaţa unei femei. Ea determină modificări la nivel fizic (perturbări hormonale si metabolice) dar şi numeroase modificări la nivel psihologic. Toate acestea  se derulează temporar şi pot reprezenta un moment mult aşteptat sau complet neprevăzut. De aceea , o sarcină se poate suprapune peste un status dentar excelent îngrijit sau dimpotrivă, in situațiile neaşteptate poate surprinde o paletă variată de afecţiuni gingivo-dentare preexistente, care vor limita  destul de mult intervenţiile stomatologice. Încă există mentalitatea că o sarcină sacrifică minimum un dinte. Din punct de vedere ştiinţific nu există însă vreo explicaţie. Psihologii au încercat să explice apariţia problemelor la nivel gingivo-dentar după instalarea  sarcinii, prin focusarea întregii atenţii a viitoarei mame asupra bebeluşului, neglijînd vizibil  atenţia în ceea ce priveşte igiena personală (aceasta trecând în plan secund).
Astăzi se ştie că sarcina în sine nu duce la producerea cariilor dar există  predispoziţia pentru apariţia gingivitelor, ea  nu duce la apariţia bolii parodontale, ci doar o agravează.

Să încercăm să le luăm pe rând. Dacă există afecţiuni  dentare (carii, pulpite, resturi radiculare neextrase), în momentul  instalării sarcinii, ele vor evolua, iar din păcate, în timpul sarcinii tratamentele sunt destul de restrictive, în afară de tratamentul cariilor simple sau medii, restul manoperelor care necesită anestezie sau precizarea  diagnosticului prin radiografie  sunt restricţionate la maxim, mai ales în primul trimestru. Ulterior, în trimestrul II și III, intervenţiile stomatologice  sunt permise, dar doar  anumite tipuri de anestezie, sau  metode chimice pentru a distruge un nerv (care poate declanşa dureri atroce în cazul unor pulpite). Detartrajul şi periajul profesional sunt permise dar mai ales recomandate. În situaţia unor infecţii localizate în ţesutul osos de la vârful rădăcinii, tratamentul se va limita la administrarea antibioticelor permise. Pot să apară şi numeroase carii noi, ca urmare a modificării dietei, mai ales ca urmare a creşterii consumului de dulciuri concentrate. De aceea, controlul stomatologic o dată la trei luni poate intercepta  apariţia și evoluția cariilor nou apărute şi tratarea lor în limitele permisivităţii stării de graviditate.

Cele mai frecvente afecţiuni prezente în timpul sarcinii sunt cele gingivale (sângerări, creşterea în volum a marginii gingivale), afte sau ulceraţii. Aceste afectări sunt explicate de transformările prin care trec inclusiv ţesuturile gingivale, datorită  modificării cirulaţiei de la acest nivel, sub influenţa perturbărilor hormonale. În ceea ce priveşte afectarea gingivală, poate fi vorba de  uşoare sângerări, iar uneori poate evolua, (în absența  igienizării personale și profesionale) ajungând ca gingiile  să  fie foarte sensibile la atingere, să aibă o consistenţă foarte moale ,cu posibilitatea de acumulări purulente lângă dinte. Această  situaţie va duce la apariţia halenei (mirosul neplăcut al respiraţiei) dar şi la scăderea gradului de fixare al dintelui, uneori chiar pierderea lui. Cele mai severe simptome apar atunci când se formează un granulom piogen(o tumoretă gingivală) care apare pe fondul afectării parodontale , cu discomfort fizic real, greutate la înghiţire, greutate la vorbire, durere localizată, creştere în volum a marginii gingivale. Tratamentul complet se va face după naştere. Uneori se poate sparge și se evacuează singură.

Ca atitudine, regulile de igienă uzuale trebuiesc amplificate, periajul efectuat corect, suficient de des, folosirea aţei interdentare şi clătirile cu ape de gură.
Pentru a evita apariţia acestor afecţiuni,pentru femeile însărcinate este importantă menţinerea igienei dentare; acţiunea profilactică este incomparabil mai importantă decât tratamentul care este mult prea limitat.
dr. Cojocaru Melania Olimpia
medic primar medicina dentara/ 0740054506